Acasă Anchete Reguli de bază în situaţii de răpire

Reguli de bază în situaţii de răpire

DISTRIBUIȚI

Sursa: Adevarul.ro

Eugen Sechila, un român în vâstă de 41 de ani fost luptător în Legiunea Străină, explică ce ar trebui să facă o victimă răpită pentru a avea şanse să scape cu viaţă din mâinile unui agresor.

Cu o experienţă de 16 ani în cele mai periculoase teatre de operaţiuni din lume, Sechila prezintă câteva gesturi salvatoare pe care le poate face chiar şi un om fără pregătire militară sau sportivă, aflat în faţa unui pericol iminent. Potrivit fostului luptător, există câteva reguli de bază în situaţii de răpire: agresorul nu trebuie provocat, victima trebuie să ”facă pe prostul”, un fluier ar putea fi arma salvatoare. Sechilă mai spune că, dacă persoana răpită are ocazia, ar putea încerca să se arunce la pământ şi să se agaţe de picioarele răpitorului. ”Nu în ultimul rând, este bine să fiţi activi, prezenţi pentru a valorifica orice moment de slăbiciune al răpitorului”, adaugă fostul luptător.

Reguli de prevenire enumerate de Eugen Sechilă:

1.Fiţi mereu atenţi! Fiti prezenti, aici şi acum, în orice moment. Ochii în telefon şi căştile pe urechi riscă să vă coste scump. Dacă privim atenţi în jurul nostru, avem topate şansele să evitam de departe pericolul prădătorilor urbani. În faţa pericolului, schimbăm trotuarul, intrăm într-un magazin, intrăm în vorbă cu cineva, de preferinţă mai mulţi oameni, agenţi de pază etc.

  1. Aveţi încredere în sentimentele voastre. Dacă-ţi e frică, înseamnă că eşti în faţa unui pericol! Observaţi, priviţi atent, credeţi în sentimentele vostre: dacă vi se pare ca ceva seamana cu un pericol, înseamnă ca este un pericol. Dacă aveţi îndoieli, ascultaţi-le. Aşa se formează flerul (intuiţia). Citadinul modern, cu mintea ”răspândită” în toate părţile, stă foarte prost la acest capitol, susţine fostul luptător. Încercaţi să cunoaşteţi cât mai bine mediul în care evoluaţi: cartier, parte a oraşului, oraş, zonă, regiune. Nu vă expuneţi în locuri pe care nu le cunoaşteţi, faţă de persoane pe care nu le cunoaşteţi (cel puţin nu vă expuneţi singuri sau singure). Informaţi-vă şi învăţati din greşelile celorlalţi sau din cazurile petrecute.
  2. Antrenaţi-vă mintea şi trupul. Antrenaţi-vă condiţia fizică şi, dacă se poate, practicaţi sporturi de contact (box, arte martiale etc). Antrenaţi-vă realist, nu într-un spirit sportiv neapărat, căci problema violenţei stradale şi a criminalităţii depăşeşte cu mult mediul controlat din sălile de sport, am putea spune că nu este o măsură comună între aceste două aspecte. Aşadar, antrenaţi-vă cum veţi combate, pentru că veţi combate cum vă antrenaţi.
  3. Nu întoarceţi spatele unor necunoscuţi, în spaţii închise. Evitaţi să vă regăsiţi singuri cu persoane necunoscute în locuri strâmte (scări de bloc, ascensoare, culoare etc). Dacă totuşi se întâmplă asta din motive independente de voinţa voastră, în nici un caz nu le intoarceţi spatele persoanelor străine, potenţiali agresori.
  4. Nu privi în ochi posibilul agresor. În timpul deplasării, în mers, încercăm să evităm de departe întâlnirile cu grupuri sau persoane dubioase pe care le vedem de la distanţă. Dacă suntem surprinşi de această situaţie la o distanta mică, evităm să intersectăm privirile, dar continuăm  să vedem clar şi desluşit atitudinea şi gesturile persoanei sau persoanelor amenintatoare. Dacă sunteţi nevoiţi să faceţi autostopul anunţaţi pe cineva cu cine plecaţi. Faceţi o fotografie maşinii si numărului de înmatriculare. Trimiteţi fotografia unui membru al familiei sau unui prieten. Lăsaţi de înţeles şoferului necunoscut că aţi comunicat cu cineva care ştie cu cine aţi plecat la drum.

Ai fost răpit. Ce faci ca să scapi? Negocierea. Încercaţi să dezamorsaţi situaţia printr-o negociere pe care să o faceţi la o distanţă fizică de potenţialul agresor. De exemplu: vă prefacţi că nu sunteţi singur (ă), că un prieten sau grup de prieteni sunt pe punctul de a sosi dintr-un moment într-altul.

Încercaţi intimidarea. Eugen Sechila propune un gest salvator bazat pe principiul ”curiozitatea bate frica”. Nu de puţine ori se întâmplă ca atunci când o victimă strigă după ajutor, martorii să se retragă, să nu intervină, să treacă nepăsători mai departe, gândindu-se că ar putea deveni victime colaterale sau pur şi simplu nu vor să se complice. De aceea, spune Sechila, n-ar fi rău să avem prins la brelocul cheilor un fluier de arbitru. În loc să strigaţi după ajutor, fluieraţi. Explicaţia este simplă. Sunetul strident şi neaşteptat ar putea să atragă curioşi, mai mult decât un simplu ”Ajutor!”.

Curiozitatea este mult mai puternică decât frica, susţine Eugen Sechila. Simpla prezenţă a unor martori neaşteptaţi ar putea intimida agresorul. În plus şi el ar putea fi descurajat, luat prin surprinde de ţignalul fluierului. Poate fi un moment de slăbiciune al răpitorului care trebuie valorificat de victimă, să încerce să scape, să fugă. Ce să faci în maşina răpitorului. În cazul în care vă găsiţi într-o maşină deja cu un posibil răpitor, nu vă panicaţi, încercaţi să căutaţi o cale de ieşire, încercaţi discret geamurile şi uşa de la maşină: există şansa minimă, dar există, ca agresorul să fi uitat să le blocheze.

Dacă aveţi telefonul la voi, daţi un mesaj de ajutor şi trimiteţi geolocaţia activă prin acel mesaj, cu aplicaţia WhatsApp puteţi face asta. Ideal este ca telefonul să fie pe ”silent”. În caz că cineva încearcă să vă răpească şi să vă forţeze să intraţi într-o maşină şi nu aţi reuşit să fugiţi, aruncaţi-vă la sol, agăţaţi-vă cu mâinile şi picioarele de picioarele răpitorului, astfel îi va fi mai greu să vă ridice. Continuaţi să ţipati, să atrageţi atenţia astfel încât să câştigaţi timp rămânând cât mai mult în afara maşinii. Asta poate să-l facă pe răpitor să renunţe.

Dacă aţi fost agresat(ă) şi rapit(ă): Nu opuneţi rezistenţă şi câştigaţi empatia răpitorului.

Conştientizaţi toate resursele pe care le aveţi. Dacă sunteţi în viaţă şi nu sunteţi ranit(ă) grav, înseamnă ca multe lucruri pot fi reparabile. Conştientizaţi funcţiile fiziologice şi lăsaţi-le să lucreze spre binele vostru: respiraţi adânc şi controlat, hidrataţi-vă, hrăniţi-vă şi odihniţi-vă pe cât puteţi, dacă puteţi. Evitaţi comportamentele impulsive şi dispersia (lipsa de atenţie, panica). Încercăm să observăm, să ne orientăm, să decidem şi să acţionam coerent. Nu opuneţi rezistenţă atunci când nu aveţi posibilitatea reală şi eficace de a o face. Nu-i provocaţi pe agresori, ci mai degrabă câstigaţi-le empatia. Încercaţi să câştigaţi timp. Încercaţi să înţelegeţi motivul răpirii. Răpirile au două motive principale: Primul are ca scop obţinerea unei recompense, iar în acest caz răpitorii au tot interesul să vă ţină în viaţă pentru a-şi primi banii sau alte interese tangibile. Al doilea motiv al răpirii intră în sfera afectivităţilor dereglate (aici se pot include rapirile familiale, din motive de dragoste), a actelor criminale organizate de tip mafiot (trafic de persoane, sclavaj sexual) sau pur şi simplu de către una sau mai multe persoane cu probleme mintale. Primul caz este oarecum rar în România.

Răpirile ale căror motive ţin de a doua categorie sunt cel mai des întâlnite şi cele mai periculoase. Pentru a evalua gravitatea situatiei în care suntem, explică Eugen Sechila, trebuie să analizăm toate detaliile: în ce condiţi aţi fost răpit, cu sau fără violenţă, cu sau fără martori, dacă răpitorii au acţionat cu chipul la vedere şi dacă aceştia încă ţin la anonimatul lor. În cazul în care răpitorul sau răpitorii nu îşi ascund chipul, putem trage daja o concluzie preliminară, că aceştia nu intenţionează să ne elibereze. Odată răpiţi, încercaţi să păreţi cât mai calmi, nu provocaţi răpitorul sau răpitorii, încercaţi să le câştigaţi încrederea şi empatia, chiar dacă vă dezgustă. Agresorul trebuie să creadă că sunteţi o persoană docilă, că aveţi multe în comun cu el. Scopul vostru principal este de a câştiga timp. Nu staţi degeaba, căutaţi să aflaţi cât mai multe informaţii despre răpitorii voştri, câţi sunt, sex, vârstă, dar şi orice alt detaliu important: unde sunteţi, tipul încăperii, ce căi de ieşire aveţi şi unde duc. Sănătatea mintală şi fizică sunt foarte importante, încercaţi să vă alimentaţi şi să vă hidrataţi, iar când sunteţi singuri faceţi mişcare, flotări, genuflexiuni şi abdomene. Sunt doar câteva exerciţii foarte simple, dar care pun în mişcare tot corpul. Aveţi nevoie să fiţi la capacităţiile voastre maxime atât fizic cât şi psihic pentru momentul când veţi hotarî să scăpaţi. În tot acest timp trebuie să păreţi docili, resemnaţi şi slăbiţi în faţa răpitorului. Astfel, vor lăsa garda jos şi unul dintre acele momente poate să fie cheia salvării sau evadării voastre.

Înfiinţaţi patrule civile. Un alt sfat propus de fostul luptător Eugen Sechia se referă la ce poate face comunitatea pentru a preveni cât de puţin cazurile de violenţă stradală. În lipsa unor echipaje de poliţie care să fie active pe timpul nopţii, aspect des întâlnit mai ales în zona rurală, n-ar fi rău să fie reluată ideea patrulelor civile, aşa cum se practica înainte de anii ’90. Bărbaţii în putere să formeze echipe care să patruleze pe timpul nopţii în zonele vulnerabile. Simpla lor prezenţă ar putea descuraja actele de vandalism sau chiar cele săvârşite cu violenţă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

18 − ten =