Acasă Cultura Realităţi politice din România modernă

Realităţi politice din România modernă

DISTRIBUIȚI

Istoria României (în trecutul mai îndepărtat, prin Ţările Române şi Transilvania) a fost, nici nu se putea altfel, una extrem de zbuciumată. Domnitorii din Ţările Române, vrem sau nu vrem să recunoaştem, au fost nişte “dictatori locali”. Ei dispuneau de tot ce se năştea si se mişca pe teritoriul în care se considerau “Aleşii Domnului”. Adică: vieţi, averi, funcţii, femei…  Ne vom opri la câteva dintre evenimentele politice notabile ale secolului 20. În preambul, totuşi, vom scrie că Barbu Catargiu, prim-ministru al domnitorului Al. I. Cuza, a fost asasinat în 1862. A fost singurul asasinat major în România modernă a secolului 19.

Intervalul dintre cele Două Războaie Mondiale este mult lăudat şi a rămas în memoria şi istoria românilor. Pe bună dreptate: au fost remarcabile realizări în variate domenii. Între anii 1918 – 1940 literatura română a avut realizări niciodată egalate în deceniile următoare. Şi în domeniul strict cultural: teatru, radio, ziaristică, realizările au fost remarcabile. Învăţământul primar a căpătat consistenţă, elevii (şi din mediul rural) urmând cursurile ciclului primar de patru clase, care, per ansamblu, a fost eficient. Succese notabile s-au înregistrat în domeniul industrial punându-se, atunci, bazele pe care va demara, ulterior, industrializarea socialistă. Un domeniu cu rezultate deosebite, altminteri specific capitalismului, a fost naşterea unui solid şi eficace sistem bancar românesc. Ba chiar şi în domeniul sportiv a fost creat un campionat de fotbal eficace, deosebit de spectaculos şi cu rezultate notabile şi pe plan extern.

Dar în domeniul strict politic? Aici “fluctuaţiile politice” au fost consistente şi însoţite de un lung, şi trist, şir de assassinate. Pe fondul evoluţiei europene, a renaşterii Germaniei revanşarde, şi-a făcut apariţia, şi la noi, o mişcare de extremă dreapta, cea legionară de sorginte fascistă. Prina victimă a fost, în 1924, prefectul de Iaşi, Constantin Manciu. Autor: liderul emblematic al mişcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu.

Deceniul patru consemnează prima crimă politică de proporţii: primul-ministrul liberal I.G. Duca a fost asasinat, în decembrie 1933, în gara din Sinaia de un comandou legionar. Apoi, în iulie 1936, a fost asasinat, în spital fostul legionar Mihai Stelescu, pentru ca şi-a permis să critice, dur, conducerea legiunii.

Disputa dintre conducătorii ţării, în frunte cu autoritarul rege Carol al II-lea, şi legionari se acutizează şi în noaptea de 30 noiembrie 1938, conducătorul legionar, Corneliu Zelea Codreanu, aflat atunci în închisoare, este asasinat, în condiţii niciodată elucidate pe deplin, Răzbunarea legionarilor a fost previzibilă: în septembrie 1939 este asasinat prim-ministrul regimului carlist, Armand Călinescu. Riposta regimului carlist a fost cruntă: sute de legionari au fost asasinaţi şi alte mii arestaţi.

În 1939, evenimentele se precipită în Europa. Deşi, deocamdată, nu este implicată direct, repercusiunile afectează şi România. Regele Carol al II-lea este obligat la 5 septembrie 1940 sa abdice. La putere a venit un regim militar-legionar. Un prilej neratat de legionari pentru a-şi elimina, fizic, adversarii. A fost asasinat marele istoric Nicolae Iorga. În noaptea de 27 noiembrie 1940 au fost asasinaţi 64 de politicieni, care, într-un fel sau altul s-au opus legionarilor. Printre ei: un alt fost prim-ministru, C. Argeşanu, economistul Virgil Madgearu, fostul şef al Serviciului Secret de Informaţii, Mihai Moruzov, şeful Poliţiei Capitalei, Gabriel Marinescu, Victor Iamandi şi alte personalităţi fruntaşe în acele vremuri.

Aşadar a fost un deceniu sângeros care a umbrit remarcabilele realizări în variate domenii. Dar seria de crime nu s-a oprit la graniţa dintre anii 1940/41 când rebeliunea legionară a fost înăbuşită. După instaurarea puterii comuniste, seria de crime sau dispariţii misterioase a continuat. Cea mai cunoscută victimă a fost liderul comunist L. Pătrăşcanu. Martiri au fost şi remarcabilii oameni politici din perioada interbelică, morţi în închisori comuniste: Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu sau social-democratul convins Constantin-Titel  Petrescu. Aşadar “nimic nou sub soarele .. românesc”. – VASILE BOLBOJA, foto: GeorgeDamian.ro 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

seventeen − 15 =