Acasă Editorial Pași înainte, pași înapoi

Pași înainte, pași înapoi

DISTRIBUIȚI

Mihai Eminescu scria în Timpul din 25 octombrie 1878: ”Copiii români sunt încărcați cu materii atât de multe și atât de diverse, încât nici profesorii, nici școlarii nu se pot orienta în capetele lor”. Aceste observații sunt tulburător de adevărate după 140 ani.

Cu pași nesiguri, capitalismul românesc începe să își arate și părțile pozitive, dincolo de cele negative incriminate, destul de vehement, de o bună parte a românilor.

Așadar, să enumerăm câteva dintre sectoarele vieții românilor în care se fac pași înainte. Economia capitalistă românească, în contextul unei concurențe acerbe, intră pe un făgaș normal. Dacă în anii 1990 frica de șomaj era trecută pe locul întâi în toate sondajele, azi există un deficit de forță de muncă. Este adevărat, pe fondul plecării în străinătate a multor milioane de români. Sectoare variate ale economiei naționale, cum ar fi mica producție industrială, sfera serviciilor, transportul, comerțul, turismul etc., fac pași înainte. Un sector pozitiv este și relansarea agriculturii românești, cu cele două sectoare – producția vegetală și zootehnia.

Prăpădul pe care l-au făcut gripa aviară și porcină în ultimii ani ne-a arătat, surprinzător, amploarea pe care a luat-o sectorul zootehnic românesc. Până și blamatul sector al sănătății a făcut pași înainte pe linia dotării dar și a efectuării, în România, a unor operații complexe cum ar fi transplanturile. Și atunci care este sectorul care îi nemulțumește cel mai mult pe români? Paradoxal, este acela care mergea, poate, cel mai bine, în regimul comunist: învățământul. Acum, aflat într-o permanentă ”reformă”, nu și-a găsit, încă, drumul cel bun!

În publicația noastră am abordat, în mai multe articole, problemele majore, nerezolvate ale învățământului românesc post-decembrist. De fiecare dată am intrat în miezul problemelor. Nu ne ducem la vârful învățământului românesc, ci ne vom opri la cel de bază, acolo unde sunt direct interesați ilfovenii noștri. Acolo unde se pun ”cărămizile” pregătirii unei noi generații. Vom da exemple concrete din materia predată la clasele gimnaziale, mai precis la clasa a opta. Bunăoară, la matematică, există manualul numit ”Evaluarea Națională 2019”, care conține 90 de teste și fiecare are  în  ”sumar” câte 18 subiecte. O socoteală simplă ne arată că toate însumează 1.620. Când să rezolve un elev de nivel mediu atâtea subiecte pentru a obține o notă medie ? Cui folosește această incredibilă abundență de subiecte? Nu era mai simplu să fie selectate 15 – 20 de teste care să acopere materia predată? Sufocant este și manualul de bază, care cuprinde circa 280 de pagini, cu alte zeci de exerciții pe fiecare pagină!

La limba română, pentru pregătire, elevii sunt ”dotați” cu alte două manuale, cu nume indentic, dar conținut diferit care, împreună, însumează peste 400 pagini! În paginile manualului de bază întâlnim noțiuni precum desinențe, ritm amfigrafic, anacolut, cratină etc. Oare nu se găseau corespondențe în limba română care să nu îl pună în dificultate pe elevul nostru de nivel mediu? Și manualul de Istorie a României este împănat cu explicații și para-explicatii care, pur și simplu, năucesc pe suprasolicitatul elev care aspiră să termine ciclul gimnazial. Nu era mai eficient să le fie prezentate clar, cronologic, cu explicațiile de rigoare, principalele evenimente care au marcat istoria țării noastre? Cam același stil de redactare al manualelor școlare se întâlnește și la multe alte materii: geografie, fizică. chimie, biologie…

Conform noilor reglementări, toate ”realizările” de la aceste materii intră într-un calcul general pentru a se stabili calificativul unui elev. Când și cum să-și însușească un elev de nivel mediu toate aceste cerințe multiple și cum să reușească un profesor, într-un timp atât de limitat, să predea aceste teme complexe? Pentru cei dotați și superdotați există alte căi pentru perfecționare.

Școlile gimnaziale trebuie să ”producă” elevi pentru licee și pentru atât de necesarele școli profesionale. Învățământul românesc trebuie să pună accent pe crearea acelei mase de elevi pentru aceste două direcții. Altminteri, și vorbim în cunoștință de cauză, mulți elevi sunt debusolați și nu mai fac efortul de a ține pasul cu suprasolicitantele programe școlare care le depășesc capacitățile lor, uneori, modeste. – VASILE BOLBOJA

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 × 3 =