De 1 Martie, urmat îndeaproape de Ziua Femeii, publicaía noastră s-a străduit să le acorde bunicelor, mamelor, soţiilor, iubitelor, surorilor, colegelor, fiicelor noastre câte o floare ziaristică. Poate am reuşit, poate nu am reuşit… Considerăm că cea mai furmoasă floare artistică nu le o acordăm noi, ci ne-au oferit-o chiar Dumnealor, Femeile, prin superbe şi emoţionante creaţii artistice şi excelente realizări tehnice şi sportive de vârf “săvârşite” de-a-lungul a peste o sută de ani. Permiteţi o paranteză sentimentală: semnatarul acestor rânduri a fost un dar al Mamei sale chiar de Ziua Femeii.
Începem, nici nu se putea altfel, cu Veronica Micle, aceea de la care a plecat celebra frază, care străbate literatura românească precum o diagonală a sensibilităţii umane, a aspiraţiei spre o iubire pură: “Eminul meu iubit, dulcea mea, Veronică”. Sa reproducem un emoţionant dialog poetic: “Dulcea Veronică” – “Ai plecat mânat de dor/ Şi te-ai dus tot înainte/ Eu cu sufletul zdrobit/ Am privit în a ta cale/ Şi cu lacrimi am stropit/ Urma pasurilor tale”. “Eminul meu iubit” a răspuns: “Atât de fragedă te-asemeni/ Cu floarea albă de cireş/ Şi ca un înger dintre oameni / În calea vieţii mele ieşi”. Să precizăm că Veronica Micle (alături de Matilda Cugler) era una dintre cele mai importante poetese ale acelor vremuri de început ale poeziei în literatura modernă românească. Cel mai mare poet român nu s-a îndrăgostit de o oarecare femeie. Veronica Micle a avut talent poetic, sensibilitate, feminitate, frumuseţe, senzualitate, erotism, toate atât de necesare pentru a cuceri un luceafăr (fizic şi intelectual) de talia lui Mihai Eminescu. Să nu o uităm nici pe Hortensia Papadat-Bengescu (1876 – 1955), autoarea binecunoscutei serii de romane, grupate sub titlul: “Ciclul Hallipilor”, considerată cea mai bună prozatoare din literatura română. Dar literatura română a cunoscut şi alte femei care, prin opera lor, i-au făcut cinste: Elena Farago, Otilia Cazimir, Magda Isanos, Maria Banuş, Nina Cassian, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Cella Delavrancea, Ana Blandiana şi multe altele.
Binecunoscută a fost şi căsnicia, pe timpuri, dintre Constanţa Buzea (1941 – 2012) şi Adrian Păunescu (1943 – 2010) urmată de o logică prietenie. Ilustrăm această căsnicie/prietenie de excepţie prin versurile poetei în “Colina”: “Simţindu-mi mâinile reci/ Întinse către tine/ Te voi privi de pe colină/ Fără să vreau, fără să ştii” Amândoi îşi întind mâinile reci “de dincolo” unul către altul, dar în inimile noastre, de iubitori de frumos, de poezie, de sensibilitate, ei se află pe “colina” sufletelor noastre şi ale poeziei româneşti.
Am prezentat doar câteva dintre femeile care au îmbogăţit cu talentul lor, literatura română. Dar femeile românce s-au impus şi în domenii tehnice considerate apanajul bărbaţilor. Prima femeie aviator din România a fost Elena Caragiani (1887-1929) o demnă urmaşă a pionierilor aviaţiei mondiale Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă. Nu s-au lasat mai prejos nici acelea care s-au impus în domeniul medicinii. Unde prima femeie medic din România a fost Maria Cuţarida – Crătunescu (1857 – 1919), iar prima femeie chirurg a fost Marta Trancu – Rainer (1875 – 1950). Elisa Leonida – Zamfirescu (1887 – 1973) a fost prima femeie inginer din România iar, după unele surse, chiar din lume. O culme a inteligenţei feminine româneşti a fost Ana Aslan (1897 – 1988), medic specializat în gerontologie, creatoarea medicamentului Gerovital, care a dus faima României în cele mai înalte sfere ale lumii.
Încheiem cu unul dintre domeniile unde talentul şi valoarea femeilor din România s-au impus cu autoritate pe plan mondial: sportul Care a fost atât de generos ilustrat de celebrităţi feminine precum Iolanda Balaş, Lia Manoliu, Mihaela Peneş, Viorica Viscopoleanu, Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Sanda Toma, Daniela Silivaş, Elisabeta Lipă, Cătălina Ponor şi multe altele.
De Ziua Femeii, noi, cei de la Viitorul Ilfovean, am oferit, cu dragoste şi respect, colajul de mai sus. Îl dorim a fi un elogiu adus femeilor care au făcut cinste României.
– VASILE BOLBOJA
