Continuăm prezentarea sărbătorilor românilor cu pregătirea şi desfăşurarea celor de Paşti – Învierea lui Iisus Hristos – socotite drept cele mai importante dintre cele creştine. Chiar dacă primăvara nu îşi intră întotdeauna in drepturi pepline, ea continuă cu lungul post al Paştilor, care în timpuri trecute era respectat de aproape toată lumea. În cursul anului se postea cu osebire ziua sfântă de Vineri, iar de către cei mai credincioşi şi ziua de Miercuri. În postul Paştilor se consumă produsele rămase şi conservate din timpul iernii, urzici pentru “împrospătarea sângelui” (în abundenţă în zonele ilfovene), gustoasa ciorbă de untişor cules din pădure odată cu frumoasele flori de primăvară. Aceia care nu respectau tot postul (mai ales copiii) se străduiau să-l respecte în “Săptămâna Mare” – cea de dinaintea Duminicii Paştilor.
În acea săptămână pregătirile erau în toi, febrile. În afară de cele bisericeşti (Deniile) gospodinele pregăteau apetisante mâncăruri din carne (tradiţionalele ciorbe şi fripturi de miel sau păsări: găini, curci, gâşte, raţe), gustoşi şi aburinzi cozonaci. Şi nelipsitele “ouă roşii” (care erau de variate culori – roşii, verzi, albastre, galbene şi înflorate).
Bucuria copiilor era la cele mai înalte cote: li se înnoia îmbrăcămintea. Schimbau straiele uzate şi grosolane folosite în iarna ce a trecut cu unele noi, de primăvară, subţiri, uşoare. Era ca o “primenire sufletească şi fizică”- prin schimbarea straielor. Băieţilor li se cumpărau tenişi (de obicei de culoare albastră), pantaloni de doc bleumarin, cămăşi cu mânecă scurtă. Fetele primeau frumoase rochiţe colorate, sandale şi ciorapi albi “trei sferturi”. Sâmbătă seara toată lumea făcea o baie purificătoare, în duminica de Paşti se îmbrăcau cu straiele cele noi, luau anafură, adusă de la biserică din Noaptea Învierii, ciocneau ouăle roşii în familie, iar copiii plecau să se întâlnească între ei. Se întreceau în ciocnirea ouălelor stabilindu-se “oul campion” şi deţinătorul lui. Se mai întâmplau şi farse, unii folosind ouă de lemn abil mascate.
O distracţie deosebită era “datul în dulap sau barcă”. Plata se făcea în ouă roşii. În arealul nostru, ne amintim că asemenea distracţii erau organizate de meşterii de case. Aceştia aveau profesionalismul necesar pentru a construi asemenea instalaţii solide, fără riscuri majore. Cei mai mici se legănau în dulap, desigur un timp limitat, cei mai curajoşi se avântau în bărcile care făceau balansuri ametiţoare. Ba cei mai mult decât curajoşi se dădeau “peste cap”, adică sfidând imponderabilitatea făceau o rotire completă de 360 grade. Odată cu trecerea celor trei zile ocazionate de Sărbătorile Pascale se intră în primăvara autentică, cu splendida lună mai, cea a împărăţiei florilor. – VASILE BOLBOJA
