Acasă Editorial Veșnica reformă a învățământului românesc

Veșnica reformă a învățământului românesc

DISTRIBUIȚI

 Parcurgem, din punct de vedere electoral, un an agitat și bogat în evenimente de tot felul: alegeri parlamentare europene, referendumuri, alegeri prezidențiale. Dar noi nu ne-am propus să facem un comentariu politic privind aceste, altminteri majore, evenimente din viața României.

Noi de concentrăm pe un eveniment strict anual care privește generația următoare. Eveniment care conține în mijlocul său un trio indestructibil: elevi, părinți și mai ales profesori. Am folosit expresia ”mai ales profesori” pentru că reușitele elevilor acestora depind, într-o măsură importantă, și de munca lor. Și care dascăl, odată aleasă această meserie, pentru care, indiscutabil, trebuie să aibă har, să nu se bucure de rezultatele unei munci de un an sau, dacă există continuitate, de mai mulți ani? Așa cum un sudor este mândru de operațiile de sudură pe care le-a executat, fără fisură, cum un aviator își aduce în aeroport, în siguranță, întotdeauna pasagerii avionului pilotat de el sau cum un chirurg, cu mâinile sale măiastre, înarmat cu un bisturiu, redă viață acolo unde nu mai exista speranță…

Ce poate fi mai frumos pentru un dascăl ca la sfârșitul unui an școlar (dar și din viața proprie) să vadă cum odraslele sale plutesc senine pe drumul vieții! Este ca în povestea copilăriei noastre când o găină a clocit ouă de rață. Toate bune și frumoase până când bobocii de rață au descoperit o… baltă! S-au avântat, cu nesaț, pe noile valuri ale vieții…, iar cloșca-mamă a rămas, neputincioasă, pe mal privindu-și cu drag și neputință odraslele. Cam așa, credem noi, că se întâmplă și cu învățătorii și profesorii de ciclul primar… Dar misia lor este să reînceapă din toamnă acestă muncă frumoasă, grea, aducătoare de satisfacții de a lansa pe valurile vieții alte și alte generații de copii.

În fiecare an sunt, pentru adolescenți, două examene școlare foarte importante: evaluarea națională pentru absolvirea ciclului primar de opt clase și pentru cei mai mari cu patru ani pasul următor: absolvirea ciclului liceal încheiat cu examenul de Bacalaureat.

Examenele au un subiect unic pe țară.  În funcție de aceste examene naționale se repartizează elevii pe diferite căi de urmat, fie prin continuarea studiului, fie prin … viață. În publicația noastră am subliniat în repetate rânduri că, având o distribuție națională, se crează un real și supărător decalaj între școlile și liceele de elită sau măcar orășenești și cele din mediul rural. Nu este vorba de potențialul nativ al elevilor. Este știut, și s-a demonstrat statistic, că multe dintre marile valori naționale românești au plecat ”de la țară”. Este vorba de calitatea actuală a învățământului din mediul rural unde, în actuala criză de cadre didactice, mulți sunt suplinitori! Care nu pot să predea la nivelul unui liceu recunoscut din Capitală, de exemplu, cu care sărmanul elev de la țară intră în concurență, datorită subiectului unic! Nu putem trece peste o modă actuală – necesitatea de meditații. Așa cum am mai afirmat, (exemplu la matematică și nu numai) tematica este mult mai complexă, mai grea decât în anii trecuți. Pe de altă parte, profesorilor le este mult mai greu să explice complicatele teme unor clase din ce în ce mai eterogene și într-un timp limitat. Și atunci, părinții, și la recomandarea profesorilor, recurg la meditatori. Dar în modestele noastre sate golite de intelectuali și de tineri unde să găsească, presupunând că părinții au posibilități materiale, un ”meditator”, care să le aducă odrasla la nivelul celor din marile orașe, cu care intră în concurentă indirectă, prin examene naționale?! Paradoxal, și noi am constatat concret în școlile ilfovene, numai părinții copiilor ”de la vârf”, evident cu o stare materială pe măsură, angajează meditatori pentru odraslele lor pentru a face față concurenței superioare a celor de la oraș. Pentru cei de nivel mediu sau sub-mediu, Dumnezeu cu mila. Că oricât ar investi tot nu pot să-i concureze pe cei relativ dotați. Și de aici un întristător decalaj între mediile cu care se intră la liceele de frunte față de cele de la coadă. Noroc cu nou înființatele școli profesionale care îi ”vor înghiți” pe codașii școlilor! Sau așa ar trebui!

Așadar, complicate sunt căile învățământului românesc aflat de vreo 30 de ani într-o perpetuă reformă, indiferent de echipa de guvernare, indiferent de ocupantul jilțului de ministru al Învățământului … – VASILE BOLBOJA

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCe vrea Moldova?
Articolul următorOrgoliul și prostia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here