România figura, la nivelul anului 2016, pe locul patru în UE la proporţia tinerilor (20 – 34 de ani) care nici nu sunt angajaţi şi nici nu sunt incluşi într-o formă de educaţie sau învăţământ, cu un procentaj de 23,5, potrivit datelor comunicate de Eurostat. Mai grav, suntem printre ţările în care acest indicator s-a deteriorat cel mai mult pe parcursul ultimilor zece ani.
Prescurtat NEET, după abrevierea în limba engleză (neither in employment nor in education or training), indicatorul oferă informaţii esenţiale pentru modul în care se face tranziţia persoanelor către perioada de activitate şi se focusează asupra numărului de tineri care nu se regăsesc nici în procesele de educaţie şi nici pe piaţa muncii.
Precizăm că intervalul de vârstă 20 -34 de ani a fost ales de organismul de statistică al UE deoarece s-a considerat că marea majoritate a celor din grupul 15 – 19 ani, deşi pot lucra legal, continuă să participe la o formă de educaţie (formală sau non-formală), proporţia înregistrată pe ansamblul UE fiind de 90,2%.
Am selectat şi ţări cu probleme mari în materie şi pe cele în care neintegrarea în muncă fără a urma o formă de studii constituie o raritate, precum ţările nordice. Ceea ce explică la bază succesul acestor economii în raport cu cele mai puţin dezvoltate din sudul continentului, unde problema pleacă mai întâi de la conştiinţa socială şi abia apoi de la considerentele strict economice.
În 2016, aproape unul din trei tineri italieni cu vârsta cuprinsă între 20 şi 24 de ani nu erau nici angajaţi şi nici cuprinşi într-o formă de învăţământ, unul din patru în România (23,5%), Grecia (23,0%) şi Bulgaria (22,7%) şi cam unul din cinci în Spania (21,2%) şi Croaţia (19,6%). Astfel, deşi suntem pe locul patru per total la indicatorul NEET, trendul apare ca fiind îngrijorător prin poziţionarea pe locul 2 la categoria 20-24 de ani, cu o deteriorare relativ rapidă de la poziţia a şaptea la grupa 30 – 34 de ani şi poziţia a patra pe intervalul 25 – 29 ani la nivelul UE.
Pentru referinţă, trebuie subliniat că în ţări care se confuntă cu probleme mari de integrare a tinerilor pe piaţa muncii, precum Italia, Spania sau Grecia, grupa de vârstă 20 – 24 ani vine cu valori sensibil mai mici ale acestui indicator, ceea ce înseamnă că au fost făcute eforturi pentru îmbunătăţirea situaţiei.
În aceste ţări, tinerii au înţeles mai bine importanţa integrării într-o activitate productivă sau de perfecţionare a pregătirii faţă de generaţiile anterioare. La noi este exact pe dos, ceea ce ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie. Cu aplicarea de măsuri rapide, care să inverseze trendul pe care am intrat şi ne duce spre fruntea clasamentului european al neimplicării tinerilor în activitate.
De menţionat şi faptul că România se caracterizează şi printr-o discrepanţă ridicată în privinţa indicatorului de inactivitate pentru tinerii NEET între bărbaţi şi femei, cu primii undeva la valori similare cu economii dezvoltate (de pildă aceeaşi valoare cu Germania la grupa 20 – 24 de ani, 50,6%).
Dar cu proporţia femeilor inactive la cote extrem de ridicate, pe locul 2 la grupa 20 – 24 de ani după Bulgaria (79,4% la noi faţă de 82,2% la sud de Dunăre) şi primul loc în UE la grupa 30-34 de ani, cu un stupefiant 90,0%. Adică peste valorile din Ungaria (89,8%), Cehia (88,9%) sau Marea Britanie (86,2%) şi mult deasupra celor consemnate în Grecia (40%), Portugalia (43,9%) sau Spania (44,7%). – sursa: Cursdeguvernare.ro
