Acasă Politic Surprizele primăverii

Surprizele primăverii

DISTRIBUIȚI

Basescu si TariceanuEDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU

 Există doar doi dintre posibilii aspiranţi la funcţia de Primar General al Capitalei, care îşi pot anunţa candidatura doar în ultima clipă. Şi chiar aşa trebuie să facă dacă vor să-şi maximizeze şansele. Cine sunt aceştia? Ei sunt două persoane publice a căror notorietate este maximă. Numele lor este cunoscut de către fiecare bucureştean. Se numesc Traian Băsescu şi Călin Popescu – Tăriceanu.

De ce se grăbesc unii, cum s-a întâmplat cu fostul-viitor candidat Cristian Buşoi, să-şi anunţe candidatura şi de ce îşi fac, încă, ei, de pe acum, o campanie electorală? De ce cheltuie aceştia bani în acest scop care scapă, cu certitudine, oricărei contabilizări? Dintr-un motiv cât se poate de simplu. Nu au suficientă notorietate. Ca să mă fac mai bine înţeles, precizez că rezerva electorală a lui Buşoi, care, în prezent, este cotat doar la un scor de 13%, constă în faptul că cea mai mare parte a bucureştenilor nu îl cunosc. Nu i-au reţinut numele. Sau i-au reţinut numele, dar nu şi figura. Aşadar, Buşoi, în principiu, făcându-şi publicitate, transpirând pentru a se afla în platourile de televiziune, de unde nu sparge niciodată sticla, are, totuşi, posibilitatea, printr-o bună prestaţie, să crească. Dar nu prea mult. Vor fi însă bucureşteni care, pe măsură ce îl vor cunoaşte, se vor lăsa seduşi de domnia sa. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul celorlalţi doi candidaţi.

Călin Popescu – Tăriceanu şi Traian Băsescu sunt scutiţi de cel mai mic efort de a se face cunoscuţi. Primul a fost prim-ministru, şi încă un prim-ministru apreciat, dar şi preşedinte al PNL, iar actualmente este preşedinte fondator ALDE, dar şi şef al Senatului României. Al doilea om în stat. Absolut toţi bucureştenii îl cunosc. Foarte mulţi dintre ei l-ar vota ca Primar General, deşi el încă nu şi-a anunţat vreo intenţie în acest sens. Cel de-al doilea, Traian Băsescu a fost în două rânduri ales Primar General de către bucureşteni. Este adevărat, de fiecare dată cu sprijin liberal. Şi a fost şi preşedinte al României. Zece ani. Prima persoană în stat.

Cursa pentru cei doi, dacă vor decide să candideze, va începe, practic, într-una din ultimele zile pe care legea le prevede pentru înscrierea pe liste şi va consta în soluţiile pe care vor şti să le ofere bucureştenilor în raport cu aşteptările acestora. Proiectele lor vor putea face diferenţa. Şi vor putea transforma notorietatea în număr de alegători fermi. O scurtă paranteză voi face, totuşi, înainte de noul alineat. Mai poate exista în cursă, încă o persoană cu notorietate, dar mai mică. Doamna Gabriela Firea. Dar ea nu ar putea risca, în niciun caz, să se înscrie în cursă, în ultima clipă.

Aceste circumstanţe constituie pentru Tăriceanu şi Băsescu un avantaj important. Mai există însă un aspect la care trebuie să ne gândim. Ambii conduc partide mici. Formate în ultima vreme. Partidele în sine nu au suficientă notorietate. Ca atare, cei doi jucători politici sunt obligaţi să intre în marea cursă pentru Primăria Generală a Capitalei, fie şi numai pentru a mari vizibilitatea partidelor lor şi a le creşte astfel potenţialul de luptă. Este adevărat că fiecare dintre ei are motive să se sperie de o anumită înfrângere. Călin Popescu Tăriceanu, după cum se ştie, în ciuda notorietăţii sale, nu prea a performat în plan electoral. Presupun că se gândeşte că o înfrângere în faţa lui Băsescu sau, şi mai rău, în faţa Gabrielei Firea, dacă aceasta va candida, poate fi umilitoare. Se mai gândeşte, eventual, şi la faptul că în această situaţie poate că şi partidul ar avea, totuşi, de pierdut. La rândul său, Traian Băsescu, până se va hotărî să candideze sau mai bine zis până îşi va anunţa decizia, va medita puţin asupra destinului său politic. De persoană care atunci când a fost preşedintele României a declarat că după cel de-al doilea mandat se va retrage din viaţa politică. Sugerând chiar că este degradant pentru un fost preşedinte să se coboare la nivelul luptei între partide. Şi că ar prefera să-şi scrie memoriile. Apoi, cum ne-a obişnuit prin mai multe recidive de acest fel, s-a răzgândit. Se mai gândeşte şi la faptul că are toate şansele să fie învins de vechiul său rival, Călin Popescu Tăriceanu. În schimb, Băsescu are o armă redutabilă. Fiind o persoană cinică, lipsită de orice fel de scrupule, Băsescu nu va ezita să-şi utilizeze arhiva secretă. Să arunce pe piaţă, fără a riscă prea mult, informaţii clasificate drept strict secrete sau frânturi de informaţii, descalificante pentru adversarii săi politici. Şi, până una-alta, are de partea lui conducerile operative ale serviciilor secrete, vârfuri ale DNA şi ale Înaltei Curţi, cu ajutorul cărora îşi poate fragezi adversarii.

În cazul lui Călin Popescu Tăriceanu, succesul ar fi garantat într-o singură eventualitate. Cea în care va avea susţinerea, pe faţă sau secretă, a PNL. În această eventualitate, Cristian Buşoi va putea candida, însă, doar într-o postură de iepuraş. O înţelegere de acest tip cu PNL, din multe puncte de vedere, ar fi naturală. În definitiv, Călin Popescu Tăriceanu este unul dintre cei mai vechi liberali şi a condus acest partid cu succes. În ciuda faptului că s-a aliat cu Victor Ponta în momentul în care PNL s-a despărţit de acesta, Tăriceanu are un electorat liberal şi se bucură de susţinerea multor activişti. Cu sau fără un “ordin pe unitate” venit de la nivelul conducerii PNL, el tot ar beneficia, în cursa pentru Primăria Generală a Capitalei, de o parte din electoratul liberal. Evident, însă, că dacă PNL l-ar susţine, câştigul ar fi mult mai mare şi chiar decisiv.

Mă întreb însă dacă pentru un asemenea proiect, PNL nu va trebui să obţină şi un accept al preşedintelui Klaus Iohannis. Pentru Klaus Iohannis, care aspiră şi la cel de-al doilea mandat prezidenţial, este extrem de important ca la Primăria Generală a Capitalei să aibă un aliat, iar nu un adversar.

Aici intervin două argumente. Unul este că ceea ce îi leagă pe cei doi, pe Iohannis şi pe Tăriceanu, este mult mai consistent decât ceea ce îi desparte. Din toate punctele de vedere. Chiar şi în ceea ce priveşte temperamentul şi comportamentul. Al doilea argument de care trebuie ţinut cont este că dacă PNL tot nu este în stare să lanseze un candidat cu adevărat puternic şi suficient de cunoscut şi de carismatic, riscul de a pierde în faţa PSD, în condiţiile în care stânga vine cu o singură ofertă, este uriaşă. Dacă Klaus Iohannis va ţine cont de modul în care este divizat electoratul din capitală, va colabora cu Călin Popescu Tăriceanu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × 4 =