Prefectul județului Ilfov, Marius-Cristian Ghincea, a participat, la 23 ianuarie 2019, la sediul Arhivelor Naţionale Bucureşti, la lansarea volumului de documente “Frontul de acasă. Mărturii documentare din judeţul Ilfov în perioada 1917-1919”. Invitaţia a fost înaintată de Biroul Judeţean Ilfov al Arhivelor Naţionale, care şi-a propus să omagieze astfel jertfa ilfovenilor pentru realizarea Marii Uniri.
Lucrarea a fost editată de Cristina Țineghe, șef al Biroului Județean Ilfov al Arhivelor Naționale.
Au luat cuvântul istoricii Alina Pavelescu, Daniel Cain și Daniel Gheorghe.
Marius-Cristian Ghincea: ”Sunt voci ce susţin că acest eveniment ar fi trebuit să fie plasat în perioada Anului Centenar, ce tocmai a trecut. Personal, susţin că evenimentul de astăzi nu putea să aibă loc în altă zi, lună sau an! Ştim cu toţii că măreţul vis al românilor de a trăi în vechiul regat al dacilor nu a fost realizat într-o singură zi. Putem vorbi astăzi de Marea Unire pentru că, anterior dar şi ulterior datei de 1 Decembrie 1918, au existat oameni cunoscuţi şi necunoscuţi ce au luptat, cu arme diferite, pentru interesul naţional. Visul românilor rămânea un vis, dacă ideea de apartenenţă la naţiunea română, a populaţiei ce trăia în spaţiul Vechiului Regat, nu prindea rădăcini în timpul Revoluţiei de la 1821, revoluţie declanşată de Tudor Vladimirescu prin Proclamaţia din 23 ianuarie de la Padeş. Conştiinţa naţională s-a dezvoltat şi a creat premisele Micii Uniri, dar care a fost atât de MARE…. o placă turnantă pentru viitoarea construcţie istorică. Nu în ultimul rând, tot într-o zi de 23 ianuarie, în anul 1878, s-a încheiat armistiţiul din războiul ruso-româno-turc, ce a consfinţit câştigarea prin luptă a independenţei naţionale. Iată numai câteva elemente ce vin să sprijine ideea că lansarea volumului Frontul de acasă. Mărturii documentare din judeţul Ilfov în perioada 1917-1919 nu îşi putea găsi o zi mai nimerită şi de altfel, Anul Centenar al Românilor nu este un an obişnuit, el continuă… pentru că nu putem vorbi de Marea Unire fără lupta armată împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, dar şi fără lupta diplomatică de după 1918.
Mă bucură apariţia acestei cărţi, mai ales că vine să ne istorisească realităţi nepovestite în cărţile clasice de istorie, subliniind jertfa ilfovenilor pentru realizarea Marii Uniri. Mă înclin în faţa celor ce continuă lupta, folosind peniţa în scopul scrierii istoriei Naţiunii Române!”
