Camelia Gavrilă, vicepreşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaților
Finalul unui examen național implică procentaje, note, statistici, un prim nivel de receptare a rezultatelor în perspectiva unor constatări generale, cantitative. Cifrele în sine ar putea oferi motiv de satisfacție pedagogică și de aprecieri optimiste. Se remarcă o creștere la nivel național cu aproape 3 procente față de anul trecut (promovabilitate de 76,10% în 2020, față de 73,12% în 2019) și în mod similar există o evoluție cu aproape 2 procente și la nivel local, în județul Iași (promovabilitate de 79,24% în 2020, față de 77,52% în 2019).
Și, totuși, valul de note mari observat la nivel național, inclusiv cele 839 de medii de 10, nu a reușit să ridice spectaculos rata de promovare în comparație cu anul trecut, deși aceasta ar fi fost logica firească. În realitate, la o analiză calitativă atentă se deslușesc și aspecte mai puțin vizibile.
Decalajul între elevii din vârful clasamentului și cei mai puțin pregătiți, aceștia din urmă provenind majoritar din mediul rural, s-a accentuat, numărul celor ce au obținut note modeste a devenit mult mai mare decât al elevilor ce au atins performanțe deosebite. În mediul rural, realitățile educaționale sunt încă îngrijorătoare: numărul absolvenților care nu au obținut media 5,00 este aproape de două ori mai mare decât numărul candidaților din mediul urban care s-au plasat sub media 5,00. Concret, 38% dintre elevii din mediul rural care s-au înscris la examen au note sub 5, față de 15%, procentul înregistrat pentru cei din urban. Este firesc să ne exprimăm preocuparea pentru evoluția lor ulterioară, pe traseul educațional, în condițiile în care școala nu a reușit să îi pregătească la un nivel acceptabil pentru această evaluare de final de gimnaziu, iar dificultățile învățământului din mediul rural se perpetuează.
Disciplina matematică rămâne un domeniu complex, abstract, cu rezultate modeste, o probă de examen care mereu presupune dificultăți și emoții. Este îngrijorător să constatăm că, la nivel național, elevii cu note peste 9.00 la matematică reprezintă doar 12%, în timp ce aproape 30% dintre elevi nu au obținut nota 5 la această materie, în condițiile în care subiectele echilibrate de la această sesiune permiteau depășirea pragului reprezentat de nota 5.00. Acest prag se traduce prin faptul că un absolvent știe să calculeze, practic, în magazin ce înseamnă o reducere de 15% la un produs, că poate să calculeze, folosind cm și metri² care este necesarul de materiale pentru renovarea unei camere, deci aspecte concrete de viață care ilustrează tocmai utilitatea cunoștințelor și translarea lor în situații practice și concrete.
Examenele naționale din acest an s-au derulat într-un context atipic, transformat pentru unii elevi într-un anumit avantaj. Eliberați parțial de studiul aprofundat la multitudinea materiilor, de excesul de teme, de activități și proiecte, sprijiniți de familie, copiii s-au odihnit mai bine și au acordat mai mult timp obiectelor de examen.
La polul opus, mii de elevi s-au văzut singuri în fața cărților și a caietelor, fără acces la activități și lecții online sau la internet, fără suportul și coordonarea din partea profesorilor, fără repere și fără termen de comparație. Acestea sunt situațiile care aduc în atenția noastră accentuarea unor inechități, a unor decalaje, care explică și rezultatele modeste, pentru că o interferență constantă cu profesorii, cu școala, cu un mediu stimulativ de învățare ar fi generat alte premise pentru succesul școlar. Se adaugă lipsa unei strategii clare la nivelul ministerului de resort, mai ales pentru elevii izolați, pentru familiile dezavantajate ce nu au avut nici mijloacele tehnice și nici acces la internet, întârzieri cu efecte grave, pe termen mediu și lung.
Nu consemnăm rezultate modeste doar în acest an, întrucât generația care a absolvit clasa a VIII-a va mai rămâne pe băncile școlii, încă 3 sau 4 ani, în licee sau școli profesionale. De aceea se impune urgent o abordare educațională coerentă, în sensul activităților de remediere, de recuperare a lacunelor, de creare a unor oportunități de învățare și de valorificare a abilităților, a aptitudinilor pe care le găsim cu siguranță în cazul fiecărui elev…
Școala este cea care trebuie să-i pregătească pe tineri astfel încât aceștia să promoveze cu note bune examenele naționale, evident în parteneriat și comunicare constantă cu familia, pentru că părinții sunt extrem de importanți în demersul de educație și formare a copiilor. Meditațiile, formă suplimentară de pregătire particulară, un fenomen suficient de prezent în societatea noastră, susțin și completează procesul de învățare, dar nu garantează nici nota 10, nici un rezultat cert, dacă nu există temeiurile unui studiu consecvent în anii de gimnaziu.
Pentru succesul școlar este necesar, în primul rând, un interes constant al elevului față de învățare. Cunoștințele și competențele se construiesc piramidal, astfel încât notele mari sunt firești în cazul elevilor care învață, citesc și studiază constant. De altfel, atunci când studiul devine obișnuință, se observă o mai bună capacitate de a memora și prelucra informații, de a face conexiuni, de a fi creativ și de a formula puncte de vedere proprii, judecăți de valoare.
Dacă unii copii au o aplecare naturală, firească, spre studiu, pentru alții este nevoie de consiliere, de îndrumare, de contexte care să îi motiveze să înțeleagă importanța învățării, a continuării și dezvoltării personale prin lectură, știință, cunoaștere. Un sistem de învățământ eficient și performant înseamnă elevi bine pregătiți, motivați, fericiți în școlile lor, având încredere în ei înșiși, depășind cu bine testele de evaluare sau examenele naționale.
În acest moment, România mai are trepte de parcurs spre un sistem de învățământ echitabil, bine echilibrat, cu oferte curriculare și soluții diversificate, individualizate, cu strategii relevante de intervenție educațională.
În mod evident se impun câteva concluzii de etapă: necesitatea unui program educațional complex orientat spre problematica învățământului rural; la nivel de sistem este nevoie de un curriculum esențializat, accesibil, mai puțin încărcat, de un timp didactic acordat exercițiului, aplicațiilor, abordărilor practice. Copiii ar trebui să petreacă mai puține ore la școală, să aloce mai mult timp studiului individual, după cum este nevoie și de timp destinat activităților culturale, artistice, sportive, recreative, în aer liber. Revenim inevitabil la nevoia de consiliere, de îndrumare, atât din punct de vedere psihologic, pentru armonie și înțelegere de sine, cât și în privința alegerilor pe care le vor face elevii spre un anumit parcurs școlar.
Lecția dură a contextului epidemiologic, schimbarea de paradigmă educațională, deplasarea accentelor în conceperea actului didactic, adâncirea decalajelor dintre mediile rezidențiale, inegalitatea șanselor de acces la o educație de calitate, toate dublate de ezitările și imperfecțiunile organizatorice la nivel de Minister al Educației, au generat un context dificil pentru școala românească în general, pentru elevii claselor a VIII- a în special, în sensul unei presiuni psihologice, emoționale suplimentare, al unor întârzieri de decizii sau al absenței unor forme de intervenție rapidă.
Apreciem, însă, nivelul echilibrat și rezonabil al subiectelor, existența celor două sesiuni de examen care au detensionat neliniștea și îngrijorarea elevilor, a familiilor acestora, a profesorilor. Și trebuie să recunoaștem că sistemul educațional a reacționat corect și eficient, prin oamenii școlii, directori și profesori implicați, alături de comunități locale responsabile.
Dincolo de cifre reci, de rigoarea statisticilor, de analiza rațională a mediilor de examen, nu trebuie să ignorăm diferite cauze sociale și economice, contexte pedagogice, diversitatea naturii umane, în sensul unor analize subtile care ne pot oferi și soluțiile sau opțiunile de viitor, cât și politicile educaționale corecte și necesare.
