Acasă Editorial Apa trece, pietrele rămân

Apa trece, pietrele rămân

DISTRIBUIȚI

Referendumul 2018 a devenit, ca şi alte “votări”, istorie. Rămân problemele, comentariile, consecinţele. Acest referendum original pentru România a născut şi naşte multe comentarii. Tema este complexă, umană, socială şi economică şi “naşte” multe unghiuri de vedere prin care poate fi comentată. Ne permitem un punct de vedere ilfovean, care are trei întrebări: cine a organizat acest referendum, cine a pierdut şi care sunt urmările?

Referendmul are ca punct de plecare iniţiativa din 2015
a Coaliţiei pentru Familie, susţinută de Biserica Ortodoxă Română şi de Biserica Romano-Catolică. Nu repetăm cerinţele referendumului şi nici nu comentăm desfăşurarea lui. Ne întrebăm, însă, cine a pierdut? În primul rând, poporul român. Să detaliem: Căsătoria între două persoane de acelaşi sex loveşte puternic în familia tradiţională românească dintre un bărbat şi o femeie. Acestă minoritate “câştigătoare” nu poate să-şi menţină numărul şi importanţa în cadrul unei societăţi decât racolând copii din familiile tradiţionale prin înfieri, oferind avantaje materiale, profitând de unele devieri psihice, de dezinformare etc. Nu există altă cale. Dacă nu ar recurge la aceste metode această comunitate ar dispărea în câţiva zeci de ani pe cale fizică. În interiorul ei nu există nicio posibilitate biologică de perpetuare a minorităţii! Şi atunci recurg la “sponsori umani”. Adică să-şi împrospăteze minoritatea prin transfer de la familiile normale. Adică de la cei cu care “s-au luptat” în acest referendum.

Ni s-a atras atenţia din străinătate (din Canada) că, în prima fază, cedarea (consemnată de acest referendum) va permite şi următorii paşi: grădiniţe pentru “copiii înfiaţi”, apoi şcoli separate, biserici separate, partide separate, reprezentare distinctă în parlament etc. Cum să vorbeşti într-o grădiniţă, într-o şcoală, într-o biserică ortodoxă de sacralitatea familiei dintre un bărbat şi o femeie unor copii, tineri şi soţi gay? Cu alte cuvinte, se vor naşte în cadrul unei societăţi două falii separate structural, biologic, mental, familial, social şi chiar politic.

Cu sinceritate trebuie să recunoaştem că eşecul aparţine şi bisericii. Cei care îi trec pragul sunt persoane în vârstă, din ce în ce mai puţine. Concurenţa pentru atragerea tinerilor pe calea bisericii este pierdută în defavoarea mijloacelor de tot felul. Biserica trebuie să găsească forme noi de atragere a tinerilor. Cu cele învechite de azi şansele de reuşită sunt reduse. Aşa cum s-a văzut.

De ce doar 21 % când la alegerile cu caracter politic se ajunge în jur de 40%? Aceşti 21% reprezintă, în linii mari, masa de alegători care participă la votare din conştiinţă civică. Restul reprezintă masa de alegători care sunt mobilizaţi de partide, stimulaţi în vreun fel sau altul. Mai trebuie adăugat că votul celor din străinătate a fost, de data asta nesemnificativ, pentru că percepţia mediului unde trăiesc şi muncesc este diferită de cea românească unde s-au născut. Acasă, educaţia religios-cetăţenească întră în atribuţia bisericii, diferită de noianul de secte occidentale protestante. Statisticile ne spun, fără echivoc, că numărul femeilor este superior bărbaţilor. Aşadar femei sunt (mai) multe, bărbaţi din ce în ce mai puţini! Pe de altă parte cei mai atraşi de “familia între soţi de acelaşi sex” sunt, în majoritate covârşitoare, bărbaţi. Şi atunci de ce ne mirăm că natalitatea este în scădere, când “împrumutăm” dintre feciorii noştri din familii tradiţionale crescuţi cu mari sacrificii materiale, umane, educaţionale, sociale, celor care totalmente biologic sunt neproductivi? Atragerea progeniturilor noastre în sfera acestei minorităţi este dublă: se pierd câte doi bărbaţi pentru cuplurile biologic normale. Este ca pe vremea cavalerilor templieri, când aceştia călăreau câte doi pe un cal deşi aveau cai din abundenţă.

Ne oprim aici, dar problema ridicată de acest referendum este complexă. Nu am intrat în alte probleme: boli (cum ar fi SIDA), impactul asupra altor componente ale complicatei şi complexei noastre vieţi contemporane cum ar fi educaţia religioasă, medicală, sexuală, umană etc. În cele din urmă referendumul doar “a ridicat o minge la fileu”. Aşadar, referendumul a rămas în amintirile noastre, dar mingea rămâne agăţată în fileul românilor normali. – VASILE BOLBOJA

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

15 − one =