Fiecare dintre noi avem momente în viață în care simţim că totul se prăbușește. Măcar o dată în viață se întâmplă să ne lovim de diferite piedici care ne pot opri de la drumul nostru în viaţă, la care am muncit atât de mult timp. Aceste momente ne fac să vrem să renunțăm, ne mănâncă toată energia și ne lasă fără chef, fără motivație și fără drag de lucrurile care, odată, ne plăceau.
Astfel de momente dificile nu sunt, în fapt, nimic altceva decât semnale oferite de viaţă, prin intermediul subconştientului nostru, că avem nevoie de o pauză, în care să ne deconectăm de la micile probleme. Pe parcursul vieţii, conştientul ne tot alimentează cu mesaje că totul trebuie luat în serios, că nu avem nevoie de pauze, că actualul loc de muncă este ceea ce ne dorim, chiar dacă ne termină psihic, că rutina este bună şi trebuie să ne ţinem de ea până la pensionare, şi chiar şi după ea. La un moment dat, subconştientul nostru clachează şi construieşte scenarii, aparent dăunătoare, dar care au ca scop final, deconectarea noastră. Tot acest declic se petrece într-o fracţiune de secundă. Ori stăm în pat şi dintr-o dată suntem străfulgeraţi de întrebarea: Chiar sunt fericit cu adevărat aşa cum sunt acum? Ori stăm pe Facebook, ne uităm la fotografii ale prietenilor sau chiar ale necunoscuţilor, care par atât de fericiţi în Santorini, Thailanda, Tenerife sau chiar pe plaja din Mamaia, încât ne enervăm şi ne întrebăm cu voce tare: Eu de ce nu merg niciodată într-o astfel de vacanţă?
Rutina amplifică starea de depresie, iar răspunsul la întrebarea “Cum scap de lipsa de poftă de viaţă, cum scap de depresia care parcă a pus stăpânire pe viaţa mea?” este unul singur “Ieşi afară, ieşi din casă”. Unde? Oriunde. În parcul din faţa blocului sau în îndepărtata Indie. Mintea conştientă construieşte graniţe, impune reguli, crezând că ne vrea binele, însă spiritul nostru este liber, are nevoie de aventuri, de acţiune, de orice altceva numai nu de rutină. “Unul dintre cele mai mari beneficii ale călătoriilor este că te ajută să te deconectezi de la ceea ce ai lăsat acasă. Fie că avem o problemă de cuplu, fie că avem probleme la locul de muncă sau într-un alt aspect al vieţii noastre, plecarea într-un loc nou ne ajută să ne mutăm atenţia de la ele şi să acumulăm noi experienţe. Până în acel moment, credeam că tot ceea ce facem în viaţă – adică rutina pe care ne-am creat-o – este suficient. În vacanţă descoperim noi puncte de vedere, noi moduri de a gândi şi de a acţiona şi, de multe ori, chiar suntem surprinşi de noi.
Cum ne deconectăm în vacanţă?
Primul lucru pe care îl putem face înainte de a ne face bagajele să ne anunțăm colaboratorii, prietenii și familia că plecăm în vacanță. Adresa noastră de e-mail trebuie setată să trimită mesaje automate că, în perioada x, suntem plecați în concediu, prietenii noștri trebuie să fie înștiințați că telefonul va rămâne mai mult în camera de hotel. Toată lumea trebuie să respecte nevoia noastră de intimidate.
Dacă alegi să pleci singur fă orice activitate pe care, în mod normal, n-ai face-o dacă ai fi acasă. Plimbă-te, descoperă noul oraș, descoperă oamenii, cum gândesc, ce-i diferit și cum te simți să fii acolo. Bucură-te de fiecare moment și fii prezent, indiferent de ce faci acolo. Dacă mergi împreună cu sau la cineva, petrece-ți timpul cu acea persoană. Bucură-te de prezența ei, râdeți, glumiți, ieșiți și faceți lucruri care să vă scoată din rutină. Observați dacă lucrurile s-au așezat, dacă v-au venit noi idei sau dacă pur și simplu vi s-a schimbat atitudinea cu privire la situația de la care ați plecat. – ANDRA TĂNĂSESCU, psiholog
