Acasă Editorial Ori este război, ori este înţelegere secretă?

Ori este război, ori este înţelegere secretă?

19
0
DISTRIBUIȚI

2EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU

Analiştii politici s-au împărţit în două grupuri. Cu opinii foarte clar conturate. Primul grup susţine că Al Treilea Război Mondial a început. Cel de-al doilea grup susţine că, de fapt, ne aflăm în prezenţa unui pact secret încheiat între Statele Unite şi Federaţia Rusă. Ceea ce este însă straniu este că şi aceştia susţin teza războiului mondial. Numai că cele două scenarii se bat cap în cap. Numai unul dintre ele poate rămâne în picioare.

Dacă există un război mondial, atunci există, în mod obligatoriu, şi cele două puteri globale aflate în conflict. Aşadar, între cine şi cine se poartă acest război? Dimpotrivă. Dacă cele două puteri globale militare, Rusia şi Statele Unite, au ajuns la o înţelegere şi şi-au împărţit sferele de influenţă, atunci nu ne putem afla în prezenţa unui război mondial. Ci, cel mult, are loc un război regional. În care intervin, într-un fel sau altul, cel puţin 40 de state ale lumii. Dar fără pericolul extinderii.

Ce alegem? Care este scenariul corect? Judecând pur cantitativ, putem ajunge uşor la concluzia – la care eu unul am şi ajuns de mult – că a fost declanşat cel de-Al Treilea Război Mondial. Un război care nu este deloc asimetric. Dimpotrivă. Este cât se poate de clasic. Şi se desfăşoară după tipicul celorlalte două războaie mondiale. Avem cel puţin 40 de state ale lumii implicate în conflictul din Orientul Apropiat? Avem. Sunt cele mai multe dintre aceste state implicate militar? Sunt. Sunt prezente pe teren marile puteri ale lumii? Sunt. Nu lipsesc Statele Unite, Federaţia Rusă, China, statele Uniunii Europene, toate statele NATO, Iranul, Israelul, Yemen, etc.

O a doua caracteristică a unui război mondial este că, pe ultima sută de metri, înainte de debut şi imediat după, se fac ajustări teritoriale. S-au făcut? Evident. Rusia a confiscat peninsula Crimeea şi şi-a adjudecat parţial din teritoriul Ucrainei, regiunile Lugansk şi Doneţ. Iar acum urmează, printr-un referendum, ca un teritoriu al statului georgian, care a şi fost pretextul unui mic război, să fie alipit Federaţiei Ruse.

Sunt cele mai sofisticate echipamente militare aruncate în luptă? Evident. Siria funcţionează nu numai ca un teatru de război, ci şi ca un teren utilizat, cu populaţie cu tot, pentru experimentarea noilor arme. Ruşii, cel puţin, o dovedesc în fiecare zi. Dar la fel procedează şi puterile NATO. Ca să nu mai vorbim despre China şi Iran.

Aşadar, ce mai lipseşte? Nimic. Cu excepţia recunoaşterii oficiale a faptului că ne aflăm în plin război. Un război care, la fel ca şi celelalte două, pe parcursul următoarelor săptămâni şi luni va fi
resimţit, din plin, de către toate statele. Inclusiv de către România. Care este ameninţată, inclusiv atomic, pretextul fiind baza americană de la Deveselu. Şi nu este deloc întâmplător că decidenţii politici de la Bucureşti au mărit bugetul Apărării şi au trecut, mai mult sau mai puţin discret, la recrutări masive.

Dacă aşa stau lucrurile, mai urmează un singur lucru. Să stabilim, în mod clar, cine sunt principalii jucători în jurul cărora se construiesc sau există deja marile alianţe militare. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare. Se confruntă în acest Al Treilea Război Mondial adversarii din perioada Războiului Rece. Statele Unite şi Federaţia Rusă. Fiecare dintre aceştia încearcă să ia cât mai multe state captive, în postura de aliaţi. Şi, la fel cum s-a întâmplat şi în celelalte două războaie mondiale, există, şi acum, o perioadă de incertitudini, în care unele state oscilează. Aşteptând să intuiască care va fi tabăra câştigătoare. Este singurul element care pare a bulversa scena politică mondială.

Există analişti prodigioşi, la noi cel mai important fiind Adrian Severin, care, recunoscând din capul locului că a fost declanşat cel de-Al Treilea Război Mondial, susţin, totuşi, utilizând fel de fel de argumente, dar şi “informaţii pe surse”, cum că între Statele Unite şi Federaţia Rusă a intervenit un acord în ceea ce priveşte cea mai importantă zonă a conflictului, cea din Orientul Apropiat. Şi că, Europa, în siajul Statelor Unite, nu face altceva decât să încerce de zor să îşi reseteze raporturile cu Federaţia Rusă. Principalul argument este dat de câteva mutări pe tabla de şah a acestui conflict. America dă semne că se retrage din Siria în timp ce, Federaţia Rusă ocupă accelerat teritoriu. Încercând să ducă până la capăt treaba începută de NATO. La schimb, nu se mai vorbeşte deloc despre agresiunea rusă din Ucraina. Batista este pusă pe ţambal. Tema ucraineană lipseşte din retorica războiului. Şi, în plus, lideri ai Uniunii Europene lasă impresia că  îşi cer scuze Moscovei şi transpiră pentru a reface relaţia cu demonizatul Vladimir Putin.

Dar dacă aşa ar sta lucrurile şi nu am asista doar la o operaţiune înşelătoare, care ţine şi ea de tehnica războiului, atunci nu ar mai putea fi susţinută teza unei conflagraţii mondiale. Pur şi simplu pentru că ar lipsi cei doi principali protagonişti. Una sau alta. Ori Federaţia Rusă a bătut palma cu Statele Unite şi atunci nu poate fi vorba de un război mondial. Ori nu există nicio înţelegere secretă şi atunci, având cei doi poli de putere, plasaţi în stare de conflict, avem şi cel de-Al Treilea Război Mondial. Totul este să ne hotărâm.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here