Acasă Educatie Ciolpani – CALENDARUL UNEI SĂRBĂTORI CU MULTE FLORI: ”ZIUA IEI LA MUZEUL...

Ciolpani – CALENDARUL UNEI SĂRBĂTORI CU MULTE FLORI: ”ZIUA IEI LA MUZEUL OALELOR DE PISC”

DISTRIBUIȚI

Gazdă bună la ”Ziua Iei de la Piscu”, de pe 24 iunie, familia Scripcariu a început să se pregătească de această sărbătoare de acum trei luni, împreună cu ”Școala de la Piscu”, dar și cu ”Școala de Joacă”.

Ca să vă poată invita și pentru a vă inspira, au început ”poveștile” încă din ”zorii” acestei primăveri, cu ”Ia de Piscu” pe care au primit-o în dar de la o fiică a satului, doamna Angela Orășanu. ”Ia a fost lucrată în sat, de mama doamnei, în anii ’60, ca strai de sărbătoare pentru prilejuri școlare. Ce știau încă femeile noastre de acum 50 de ani! Citind în ”Oale de Pisc” și ”Piscu Nostru”, familia și-a dorit să ne dăruiască această ie, ca să mai fie purtată. ”Dacă vrei s-o fotografiezi, te costă 10 lei, mi-a zis. Dacă vrei s-o primești, ți-o dau pe gratis!”.

Ne-au făcut cea mai mare bucurie! Va fi purtată ani buni în familia noastră. Aici (și ne arată foto) apare Tecla, 12 ani, gazdă la Ziua Iei la Piscu”, ne spun cei doi, Adriana și Virgil Scripcariu. Povestea a început: ”Într-o zi capricioasă de primăvară, într-o încăpere veche, din mâinile unei bătrâne, ne-a zâmbit proaspăt Ia de Pisc. Nu credeam că va mai fi posibil să o întâlnesc vreodată. Știam că a existat, dar credeam că dispăruse de pe vremuri, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Avem teoria mea pe care o simțeam întemeiată. Cum în nicio fotografie veche, din cele strânse pentru cartea ”Oale de Pisc” nu întâlnisem vreo femeie în ie și cum știam că în alte sate femeile se fotografiau neapărat în ce aveau mai sărbătoresc, mi-am zis, da, acești oameni mergeau periodic la târguri și când mergeau aveau bani… De aceea, îmi ziceam, straiele lor de arătare sunt stofe, rochii croite, iar la bărbați cu pălărie negustorească și veston. Și apoi, unde să mai încapă cusutul între multele munci olărești? Și totuși, la insistențele Oanei de la ”Școala de Joacă”, care a crezut mai mult decât mine că Ia de Pisc mai există, iată-ne în casa lui Tanti Aurica. Bătrâna ne prezintă o ie și două fote și ne spune că le are de la bunica ei. Constantina lui Petre Bogatu, o femeie mărunțică, cu mâini de pianist, plecată din lumea aceasta prin anii 30 ai veacului trecut, ne privește drept în ochi din fotografie. O cunoșteam din carte. Ia ei, în perfectă strare, e un labirint roșu, fermecător, cu motive solare și pristolnice, o geometrie amețitoare, punctată din loc în loc, discret, cu fluturi argintii – așa numeau țăranii paietele… De astăzi, deschidem un nou capitol de cercetare a satului, ia, pe care piscașii o numesc mai degrabă ”cămașă cusut”. Câte vor mai fi în sat? Nu multe, știu, dar de ajuns cât să putem lua modelul.

Rugăm locuitorii Piscului care mai pot găsi prin lăzi și dulapuri vechi cămăși cusute, să ne anunțe. Nu dorim decât să le fotografiem. Doar dacă ei vor dori, noi suntem dornici să le integrăm în viitoarea colecție muzeală a Piscului.

În acest an am sărbvătorit, așadar, și la Piscu, foarte îndreptățit, ”Ziua Iei!”

”Acum vreo două săptămâni am avut bucuria de a o vizita pe tanti Lenuța de la Piscu, o bătrânică fragilă și încovoiată, despre care aflasem că a fost urzitoarea războaielor de țesut de la Piscu. A urzi nu era lucru ușor, era un meșteșug aparte și cea mai mare parte a femeilor care țeseau nu știau să și urzească. Tanti Lenuța a învățat urzitul de la mama ei și a întins urzeli peste urzeli pentru toate casele din sat, toată tinerețea ei și mai spre zilele noastre. Ultima urzeală s-a întins la Piscu acum zece ani și ultimul macat țesut de Tanti, cel de mai jos, a fost făcut prin anul 2005. Tanti Lenuța urzea și înflora oale pe la săteni, iar în rest lucra la grădină, acasă și la C.A.P. De la dânsa am înțeles exact cum se petrecea urzitul în sat. Tanti Lenuța nu cerea bani de la femei pentru munca ei, căci, zice, nu era precupeață. Îi dădea fiecare cât voia și ea era mulțumită. Tot de la dânsa am aflat cum se făcea săpunul de casă din untură și sodă, cu mentă, pelin și lămâiță. Pe lângă informațiile prețioase pe care le poți găsi la acești bătrâni smeriți, despre viața de secole a satului, care nu se va mai întoarce niciodată, bucuria mare sunt râsul și lumina care îi cuprind când își amintesc de isprăvile frumoase ale tinereții. Pentru o clipă trăiesc din nou sănătoși, harnici și în putere, de parcă toată lumea ar fi a lor”, ne mai spun ”piscuanii” sau ”piscașii”.

Un ultim anunț apărea la 23 iunie: ”Ziua IEI la Muzeul Oalelor de Pisc – Piscu în sărbătoare – relicve din straiele satului de odinioară”, Le veți putea vedea,pe viu, la Piscu. Mulțumiri tuturor piscașilor care ne-au arătat zestrea lor. Prin ea, părinții și străbunii sunt alături de noi.

Mulțumiri Diana Iabrașu pentru fragmentele de film din sufletul satului și pentru sufletul pus la Piscu nostru! Mulțumiri ”Trei Parale” pentru fondul sonor”. ”Mi-au plăcut dintotdeauna iile, chiar dacă m-am născut orășeancă… Le-am purtat din anii de liceu, pe cele din familie, apoi, împreună cu soțul meu le-am vânat prin târgurile de vechituri și încă nu ne putem stăpâni când găsim o piesă care să ne pice cu tronc. La un moment dat, ne-am impus să ne oprim căci nu reușeam să le îngrijim… S-au adunat chiar și așa câteva zeci de piese frumoase. Nu am avut însă niciodată până astăzi răgazul să le cercetez mai îndeaproape: de unde vin, cam de când? Ne-am bucurat doar să le privim şi să le purtăm în sărbători. Astăzi am descoperit propria noastră colecție de ii împreună cu Catinca Verga, eleva la Colegiul Național Sf. Sava, extrem de pasionată de ie, pe care am avut marea bucurie să o cunosc la Muzeul Țăranului, unde lucrează ca voluntar în Arhiva de Imagine. Ce șansă și ce fericire că mai există astfel de pasiuni la liceenii din zilele noastre. Cu siguranță nu sunt mulți dar și unul îți dă speranță!

Deci, la 24 iunie 2017, la Piscu (Ciolpani) s-a sărbătorit Ziua Universală a Iei la Muzeul Oalelor de Pisc. Evenimentul a cuprins și un alt eveniment important: punerea Pietrei de Temelie pentru ”Muzeul Oalelor de Pisc” (primul muzeu din Ilfov apărut la o inițiativă privată), urmat de vernisajul expoziției ”Ii vechi de la Piscu și din alte zone ale țării”. Au fost organizate și ateliere pentru copii – Cusături tradiționale românești, ”Povești din calendar” și ”Coronițe de Sânziene” cu Iulia Iordan, Jocuri românești cu ”Școala de Joacă”, ”Olărit, fierărie și linogravură după IE”, cu ”Școala de la Piscu”. Maestrul păpușar Liviu Berehoi a încântat copiii prezenți cu teatrul de păpuși – ”Vasilache și Marioara”. Între timp s-a deschis un Târg cu ”Oale de Piscu” lucrate în anul 2017 de meșterii olari Ion Coman și Constantin Sotir. În apropiere am avut ceramică, figurine și cărți despre patrimoniul cultural românesc ”Școala de la Piscu”, ”Atelierul lui Bogdan” (orfevrărie și demonstrație de filigram), dar și alte produse locale. Universul sonor a fost asigurat de formația Trei Parale. – GEORGE V GRIGORE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here