Cinci milioane de români se zbat în sărăcie
Unul din doi copii din zonele rurale trăieşte în sărăcie
Unul din cinci români, adică aproape cinci milioane de persoane, se confruntă cu sărăcia, iar Guvernul vrea să micşoreze cu 400.000, până în 2020, numărul celor din această categorie, potrivit proiectului Strategiei naţionale privind reducerea sărăciei, pus în dezbatere publică de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) până la 10 februarie 2015.
Proiectul arată că unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, iar o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situaţie de cel puţin trei ani. De asemenea, o treime din populaţie nu-şi poate permite să achiziţioneze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent. Potrivit aceluiaşi document, încă mai există copii care nu au mers niciodată la şcoală, iar procentul tinerilor fără o educaţie adecvată este ridicat. Proiectul de strategie mai arată că multe persoane sunt în continuare inactive sau neangajate formal, cu şanse mici de a căpăta acces corespunzător la piaţa muncii, şi că există inegalităţi în ceea ce priveşte acoperirea cu servicii medicale de bază.
Strategia vizează persoanele şi/sau familiile sărace ale căror venit annual este sub 60% din venitul mediu exprimat per echivalent adult, categorie care, în 2008, număra aproape cinci milioane de români. Obiectivul Guvernului este de a reduce acest număr cu cel puţin 580.000 până în anul 2020. În 2012, numărul acestora era deja redus la 4,8 milione, ceea ce înseamnă că 30% din obiectiv a fost deja îndeplinit. Din 2012 până în 2020, obiectivul este de a scoate alte 400.000 de persoane din sărăcie. Populaţia vulnerabilă include grupuri care sunt excluse de pe piaţa forţei de muncă, din sistemul de educaţie, sănătate, locuinţe, şi alte servicii.
Conform aceluiaşi document, cele mai mari categorii includ copiii aflaţi în situaţii dificile, persoane cu dizabilităţi, persoane vârstnice singure sau dependente şi romi, care însumează trei milioane de persoane, însă populaţia estimată ca săracă sau vulnerabilă este de circa cinci milioane de persoane.
Proiectul de strategie propune, în acest context, un cadru conceptual bazat pe crearea de locuri de muncă şi asigurarea unor oportunităţi pentru persoanele sărace, precum şi promovarea egalităţii de şanse în sferele economice şi sociale pentru grupuri vulnerabile. Astfel, iniţiatorii proiectului propun ca Guvernul să implementeze măsuri concepute să dezvolte capacitatea de generare de venituri a celor mai săraci 4,8 milioane de români, astfel încât veniturile acestora să crească mai repede decât venitul mediu. Acest lucru înseamnă dezvoltarea aptitudinilor, a educaţiei şi experienţei pe piaţa forţei de muncă a celor săraci din punct de vedere al venitului, creşterea ratei de ocupare a acestui segment al populaţiei şi implementarea unor măsuri care ar spori plăţile relative pentru grupul ţintă. O abordare similară se aplică celorlalte active ale gospodăriilor sărace, cum ar fi terenul şi animalele.
Majoritatea persoanelor sărace din România trăiesc în sărăcie persistentă. Dintre cele 22,6 procente din populaţie care trăiau în sărăcie relativă în 2012, 18,2 la sută (reprezentând 81 de procente dintre persoanele sărace) trăiau în sărăcie persistentă. Din 2008 până în 2012, sărăcia în rândul copiilor a fost constant mai mare decât rata totală naţională a sărăciei (cu circa 10%). Mai mult, în timp ce rata totală a sărăciei a scăzut (deşi doar uşor) în aceşti cinci ani, rata sărăciei în rândul copiilor a crescut cu aproximativ unu la sută. Unul din doi copii din zonele rurale trăieşte în sărăcie. În 2012, peste 50 la sută dintre copiii din zonele rurale trăiau în sărăcie, prin comparaţie cu doar 17 la sută dintre copiii din localităţile urbane. Iniţiatorii documentului mai spun că persoanele vârstnice singure sunt expuse unui risc de sărăcie mult mai mare decât alte categorii. Astfel, în jur de 1,2 milioane de persoane cu vârste egale sau mai mari de 65 de ani trăiesc singure (trei sferturi sunt femei). În timp ce 25,8 % dintre persoanele vârstnice singure trăiesc în sărăcie, numai 5,8% dintre cuplurile vârstnice sunt în această situaţie, iar rata sărăciei cea mai apropiată de cea cu care se confruntă persoanele vârstnice singure este cea a gospodăriilor fără membri vârstnici (22,7%).
Romii sunt o altă categorie care prezintă un risc mult mai mare de sărăcie, indiferent de vârstă, educaţie sau mediul de rezidenţă, ei fiind expuşi unui risc de sărăcie de zece ori mai mare decât celelalte etnii, conform aceluiaşi proiect. Obiectivul protecţiei sociale este de a-i sprijini pe cei aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, de a le garanta un nivel minim de venituri şi de a le furniza beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale, în schimbul îndeplinirii de către acestea a responsabilităţilor lor, principala responsabilitate pentru adulţii de vârstă activă fiind să-şi caute un loc de muncă cu ajutorul măsurilor active de ocupare a forţei de muncă.
Principalele iniţiative de politică în domeniul protecţiei sociale sunt: introducerea unui program unic pentru persoanele sărace, Venitul Minim de Inserţie, despre care se prognozează că va ajunge la toate familiile sărace până în 2016, şi o creştere a bugetului social pentru persoanele sărace.
