Acasă Cultura AH, EDUCAȚIA…

AH, EDUCAȚIA…

23
0
DISTRIBUIȚI

foto material 1

A venit toamna! Pentru copiii de ieri şi de azi, toamna a însemnat, mereu, începutul unui nou an şcolar. După verile relaxante, fără lecţii, cu mult soare, cu scăldatul în apele din apropiere, tabere la mare sau la munte, vacanţe la bunici, concedii cu familia, a venit chiar ea “toamna curcubitaceelor” şi i-a adus pe copiii noştri în băncile şcolilor. Şi, Doamne, noi, ce emoţii trăiam, altădată, când ne întâlneam în curtea şcolii şi constatam că unii dintre vechii colegi au plecat pe alte trasee ale vieţii dar au apărut alţii care îi înlocuiau. Şi ce emoţii aveam când făceam cunostinţă cu noii profesori, când primeam noile cărţi pe care le îmbrăcam cu coli de hârtie albastră, cărora le aplicam etichetele de rigoare! Vremuri, vremuri…

În următoarele rânduri ne vom axa doar pe unul dintre palierele vitale pentru generaţia care ne va înlocui: pregătirea complexă pentru mult prea complicata viaţă care le stă în faţă. Pe timpuri, modestele şcoli ţărăneşti “năşteau”  absolvenţi a patru clase primare care, pentru tinerii din acele timpuri, era o performanţă. Unii continuau şi este plină istoria noastră de acele talentate vlăstare care au atins culmile inteligenţei româneşti în variate domenii. Aceştia au beneficiat de aportul acelor anonimi, dar entuziaşti, “dascăli de țară”. Adică învăţătorii şi preoţii. Aceştia care, alături de doctori, notari, farmacişti, felceri, arendaşi, veterinari şi alţii formau o modestă elită locală numită “intelectuali de țară”. Absolvenţii a patru clase primare aveau o pregătire minimală, dar solidă. Ei ştiau să scrie corect şi, mai ales, caligrafic, să citească cursiv, să socotească şi aveau cunostinţe clare, simple dar solide de istorie naţională şi geografie. Mulţi dintre acei absolvenţi a patru clase ocupau funcţii în administraţia locală: funcţionari în primării, perceptori, câteodată chiar învăţători, contabili, magazineri, arendaşi etc. Întrucât “cei cu patru clase” ştiau carte.

Avem marea surpriză ca azi, absolvenţii a patru clase să se afle, în unele domenii, sub nivelul acelora de atunci. Concret: nu ştiu să facă unele calcule privind împărţirea şi înmulţirea cu numere cu mai multe cifre! Nu ştim dacă s-a insistat asupra acestor cunoştinte simple şi necesare, dar ştim că ai noştri copii, cu ingeniozitatea şi impetuozitatea specifică vârstei şi timpurilor moderne, recurg la un banal “calculator de buzunar”. De ce să se mai complice ei cu înmulţirea şi împărţirea “cifră cu cifră”? Ei urmează  exemplul lui Alexandru Macedon care, aflat la porţile Asiei, în faţa celebrului “nod gordian”, a rezolvat “problema” cu  o singură şi precisă lovitură de sabie. Concret: ai noştri elevi de ce să îşi obosească mintea cu complicate calcule când există aceste minunate calculatoare.

Dar să nu ne impacientăm: copiii noştri sunt experţi în manevrarea calculatorului. Acolo găasesc tot ceea ce le trebuie: spidermani, hobiţi, supermani, mutanţi, zomb, etc. Să nu uităm: aproape toţi tinerii noştri sunt îndrăgostiţi de acest degradant spectacol american numit ”wresling”. Practicanţii sunt sportivi desăvârşiţi, dar pe gustul americanilor. Nu şi pe cel al europenilor. Şi n-ar trebui să fie nici pe acela al copiilor noştri pentru că îi face agresivi, duri. Şi dacă se trezesc din extaz şi îi punem să citească cărţile prevăzute în programa şcolară, ne trezim cu un refuz categoric. Ce putere de convingere mai avem noi, cei vârstnici, în faţa acestor demonstraţii de forţă, abilitate, virilitate, desfăşurate “în direct” prin mass-media vizuale? Nu mai vorbim de istorie care, pentru ei, este aproape o… himeră. Nu ştim dacă dispreţul aproape generalizat pentru ceea ce înseamnă românesc influienţează odraselele noastre. Dar să nu disperăm: au apărut orele de religie care ar trebui să îi îndrepte pe copiii noştri “pe calea cea bună”. Din constatările noastre, efectul este aproape nul.

Am abordat doar partea educativ-instructivă a copiilor noştri în condiţiile actuale. Nu am intrat în perimetrul altui capitol sensibil: alimentaţia copiilor de ieri şi de azi. Despre care vom scrie într-un articol viitor. – VASILE BOLBOJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here